Arhivele lunare: Iunie 2012

Femeia –muza tuturor timpurilor…

Standard

Când Dumnezeu a creat femeia,

I-a dat tot ce se putea da….

Armonia  trupului, asemenea unei zeiţe

şi frumuseţea din  suflet.

I-a mai dat  Dumnezeu o inimă mare,

Să cuprindă toate iubirile lumii:

Iubire de soţ, de frate, de părinţi,

Dar mai ales, iubirea de mamă pentru copilul ei.

 

 

I-a dat gingăşia unei flori

Şi tăria unei stânci,

Care nu se lasă doborâtă uşor

La greu.

I- a mai dăruit feminitate,

Sa fie artiştilor muză.

 

Pictorilor, să-i poata picta  în culori                     

Obrajii imbujoraţi când işi zăreşte iubitul;

Fericirea  sau tristeţea din ochi

Şi zâmbetul fermecător.

 

 

 

 

 

 

 

Iar muzicii,

i-a lăsat  nobletea din suflet,

Să fie in cântecele trubadurilor lumii.

Toate acestea le-a lăsat Dumnezeu – femeii.Angelina Nadejde

Când nu voi fi cu tine….

Standard

Atunci când nu voi fi cu tine,

Să ştii că mi-am lasat parfumul

Pe florile de iasomie.

 

      

Zorelelor le-am dat canon

Să-ţi spună : bună dimineaţa;

Dar  peste zi te-or însoţi

Frumoşii noştri trandafiri.

 

 

 

Şi mi-am lăsat sărutul meu,

Pe macii incă-n floare;

Îmbrăţişat vei fi cu drag,

De clematitele din prag.

 

Iar umbra mea va fi mereu,

Muşcata din fereastră;

Şi-ţi va zâmbi în locul meu,

Cu drag, ca o mireasă.

 

Iar noapte bună iţi va spune

Regina nopţii către seară,

Cu-al ei miros imbătător

Iti va şopti că-mi este dor,

De tine.

 Angelina N.

Purtăm poveri ce nu-şi au rostul…..

Standard

Purtăm poveri ce nu-şi au rostul

În viaţa asta mult prea scurtă,

Şi ne mirăm că uneori,

Clacăm la singura redută.

Ne încovoaie ne rănesc,

Iar noi le ducem zi de zi….

Şi, ca şi când n-ar fi destul

Le moştenesc ai noştri copii.

 

Povara banului prea mult

Ce ni-l dorim fară oprire,

A  luxului  nemărginit

Şi a nevoii de mărire.

 

Poveri ce nu-şi au locul lor       

N-au nici valoare, trebuinţă,

Ci doar ocupă locul gol

Lăsat de lipsa de credinţă.

 

Sunt Doamne suflete pustii

Şi-s zbuciumate, chinuite,

De truda fără de sfârşit

Şi-a lor poveri nemarginite.

 

Opreste  Doamne suferinţa,

Şi fă-i Tu Doamne să te vadă,

Să te iubească şi să creadă,

Şi …vor scăpa de impovarare.

                    de Angelina N.


Oameni şi flori

Standard

“Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori,

         de unde ar fi tăiaţi oamenii? ” Nichita Stanescu

Oamenii sunt precum florile;

e plină lumea de flori,

De oameni şi… OAMENI.

 La fel ca  florile,

trăiesc şi mor

Atât cât le este dat

sa trăiască.

Cunosc oameni ca florile perene;

aceştia sunt prietenii mei.                                          

Trec ierni,

vin primăveri,

 iar ei sunt lângă mine.

Nu  au nevoie decât să-i ţin aproape

aşa cum florile trebuiesc udate,

din când in când

să nu se usuce.

 

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite…

trăiesc doar pentru ei,

işi trag  puterea din  seva pământului

si mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi

ii simţi arzînd mereu pentru alţii,

dăruiesc dragoste,

pace şi linişte,

precum bujorii parfumul lor;

Aceştia sunt adevăraţii OAMENI.