Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcuşul,
A uitat-o in cutie,
Tristă şi dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie şi visare.
Nu-şi găseşte azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Şi atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,
Plâns de pasăre ciudată.
Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.
Angelina Nădejde
Frumoasă și tristă… Ce imagine superbă i-ai alăturat !
Pingback: OLIVER TWIST de Charles Dickens - Capitolele 21 - 24
Va multumesc stimata doamna Zina !
Va imbratisez cu drag!