Arhivele lunare: Octombrie 2012

O altfel de toamnă

Standard

De ce-ai venit la mine toamnă,      
Îmi era cald şi-mi era bine…
Deşi toţi cred că eşti o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furişezi ca o amantă
În patul încălzit de soaţă
Te crezi mereu boema damă…
Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă ?

Îmi laşi câmpii fără de straie
Copaci goliţi de-a lor podoabă
Şi flori murind fără să-şi vadă
Bobocii înfloriţi de vară.

Iar zilei- tu îi furi lumina
La greieri cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinţi şi şoapte.

Şi marea azi o faci să zacă
În friguri goală neîncălzită
De-ndrăgostiţii care-şi scaldă
Iubirea lor înmugurită!

Iar mie-mi pui argint pe frunte
Şi bruma peste ani in noapte
Şi mă acoperi cu rugina
Din frunzele de tine moarte!

Angelina Nadejde

Anunțuri

Doar pentru tine

Standard

Ploaie de lacrimi am văzut
picurând
din cerul ochilor tăi…  
şi m-am gândit
la furtuna din suflet.
Gândul că-ţi sunt tunet
şi fulger
mă întristează.
Vreau să-ţi fiu doar curcubeu
de speranţă,
dragoste
şi mult dor.
Să-ţi fiu răsărit în fiecare dimineaţă
când mă priveşti
şi potecă spre bucurie.
Seara să fiu apusul supărărilor de peste zi

iar noaptea inger păzitor peste

visele tale…
Angelina Nadejde

Femeia – poezie

Standard

Eu văd poezia ca pe o femeie;      
zămislită din dorinţa
şi dragostea
celui ce o compune.
Îi transmite trăiri,
sentimente
înveşmântând-o în metaforele
sufletului.
Uneori este ca o adolescentă rebelă.
ce dansează desculţ în miez de noapte
prin iarba cu rouă;
nu se supune canoanelor,
face să vibreaze inimi
în versu-i alb
şi respiră tinereţe.

 

 

Alteori ca o doamnă
frumoasă ,
misterioasă,
admirată de critici ce îi aşează
cunună de lauri,
punând-o să defileze prin suflete.
Dar poate fi – o oarecare
ce trece prin inimi şi lasă
linişti sau nelinişti
durere sau bucurie

si mult dor.
Bărbatul este cititorul
ce o descoperă,
o simte…o iubeşte.
Dar, fiecare o vede în felul său
chiar dacă …e aceeaşi femeie
sau poezie!

Angelina Nadejde

Bilanţ

Standard

       Am rugat primavara                
să vină în toamna 
din suflet
să-mi înflorească ghioceii
speranţei.
I-am cerut pădurii
cu împrumut
parfum de lăcramioare
să-mi împrospătez
seva lacrimilor.
Obrazului
i-am dat canon
să le numere;
cele de bucurie să le adune
de tristeţe să le scadă.
Iar inima
să-mi contabilizeze
suspinele;
din noptile cu dor
şi cele ce dor…
Apoi să fac bilanţul
trăirilor
şi să aştept
un nou anotimp
sau o altă viaţă…

                                                                                                       Angelina Nadejde

Iubiri ce-au fost…

Standard

 

Îmi place să cred că iubirile

nu mor…

sunt doar puse la păstrare

în cutiuţe ale sufletului;

aurite,

căptuşite cu vise

şi parfumate cu dor.

 

 

Din când în când le deschidem

atunci cand simţim nevoia

de primenire.

Le mângâiem cu tandreţe

şi le stropim cu lacrimi

să nu se usuce.

Presărăm flori de nu mă uita

şi le acoperim cu grijă

să nu le strivim prin închidere.

Cred că ne dorim să nu moară

până ce  nu vom trece dincolo

şi nici atunci…

căci sunt ale noastre şi

vrem să le păstrăm

 pentru eternitate.

Angelina Nadejde

 

Sunt un alt anotimp

Standard

Vino toamnă să mă vezi 
Îmbracată-s în pastelul
Florilor de primavară.
Am şi roua dimineţii
Izvorâtă pe sub pleoape
Şi parfum de bucurie
Şi tristeţe… câteodată. 
Ţin pe umeri doi luceferi
Rod de dragoste-mplinită
Iar în braţe-mi duc minunea
Din iubire zămislită.
Nu-s frumoasă ca şi tine,
Tu eşti plină de culoare
Îţi lipseşte strălucirea
Ochilor ce-i am,
De… mamă!
Tu ce ai de toţi poeţii
Slove-ţi scriu şi te răsfaţă?
Ai culoarea ruginie
Şi lipsită eşti de viaţă.
Eu am suflet, am Lumina
Creatorului în mine !
Am trăire, am durere
Şi nădejde-n… nemurire!

Angelina Nadejde