Arhivele lunare: Martie 2013

Primăvară, când vii ?

Standard

Mărită primavară, ţie, nu-ţi este dor

De noi, ce te -aşteptăm de-o veşnicie parcă?1

Întoarce-te  acasă, dă vieţilor fior,

Cuprinsă de iubire,  căldura o dezbracă.

 

Te laşi ca o mireasă de mire aşteptată

Pe patul cu mătasuri, înflăcărat fecior

Tu vii parcă de veacuri ştiindu-te adorată

Paradă faci cu nurii, eşti nopţilor decor.

 

Purtându-ţi frumuseţea, parfumul şi culoarea

Eşti anotimpul  vieţii, cântat, mărit, pictat

Cum numai ea femeia atotcuprinzătoarea

Mai este aşa slavită, iubită … de bărbat.

 

Îngenunchem în taină şi te rugăm să vii

Că fără tine  parcă nu mai exista viaţă,

În verde crud pictează anostele câmpii

Ninsori pune de floare şi zâmbete pe faţă.

……………………………………………………..

Noi îţi vom pune  lauri, te vom încorona

Regină-n anotimpuri şi-a învierii  stea !

Angelina Nădejde

Anunțuri

Dacă tu femeie n-ai fi existat…

Standard

Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul

Fără mângâierea ierbii din răzor

Disperată cursă unde alergatul-

Sport de unul singur- necâştigător.

 

Ar fi fost pădure fără lăcrămioare

Neiubite trupuri – nesfârşit algor,

Despletite ramuri de frunziş şi floare

Infinite toamne- deprimant decor.

 

Foc fără scânteie – fără de sclipirea

Tainicielor clipe de trăiri în doi,

Vrajă fără leacuri unde teurgia

N-ar putea să pună – vieţilor altoi.

 

Ar fi fost arcuşul văduv de vioarăf2

Nenuntită clipa întâlnirii lor –

Vals de unul singur ce te înfioară

Cântecul funebru scris în re minor.

 

Ce-ar fi fost bărbatul singur în iubire?

Un actor ce-şi joacă ultimul său rol,

Monolog pe scenă – tristă amăgire

Casa e închisă, teatrul este gol.

 

Ce este cu tine? – Este primăvară!

Simfonia lumii în culori şi-n cânt

Viaţă, împlinire-n formă inelară

Tot ce-i fără tine, puse într-un cuvânt.

Angelina Nadejde

Cine sunt eu când nimeni nu mă vede?

Standard

Cine sunt eu când nimeni nu mă vede?
Versuri – Marian Burtoi

Cine sunt eu când nimeni nu mă vede?
Sunt numai eu, cel care-aș vrea să fiu;
Și-n gândul meu, nimic nu-i prea târziu!
Dar nu-ți mai spun, oricum tu nu m-ai crede!b

Cine sunt eu când nu-i nicio privire
Care să-mi vadă măștile căzând?
Sunt cel pe care nu-l vei ști nicicând
Cât timp spre alții dăruiești iubire.

Cine sunt eu când nu mă vede nimeni?
Sunt eu și-atât: un vis care-a trecut,
Și resemnări ce-mi spun că, de-ai fi vrut,
Puteam fi lumea-ntreagă, dar … sunt nimeni!

Și te-aș ruga să nu mă-ntrebi, blazată
Ca pe oricare altul: “Cine ești?”
Chiar de-s o umbră-n spate de ferești,
Eu tot mai sper să mă zărești, vreodată …

Tu eşti (replică)- versuri Angelina Nadejde

Tu eşti copacul meu, eu ale tale ramuri,
Mi le fereşti de vânt, de viscoliri şi ploi,
În valsul primăverii pun verdele sub faldurieu
Iar tu îmi mângâi floarea ce înfloreşte-n noi.

Îţi dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi
Şi-ţi pare că la altul am inima şi gândul,
În nopţi cu lună plină şi visele-ţi veghez,
Adorm abia la  ziuă, aştept să-mi vină rândul.

Suntem o lume-ntreagă făcută doar din doi
Şi nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,
A noastră-i nemurirea căci vieţii- am pus altoi
Din dragoste curată în dimineţi cu rouă.

Să te zăresc vreodată?-N-am cum…suntem întreg;
De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,
Rămânem o coroană de frunze şi de flori
Sub mângâieri de lună, noi, veşnic visători !

Eu…

Standard

Sunt copacul ce-şi trăieşteeu
Viaţa-n plină bucurie
Căci îmi văd roadele coapte
Împlinind a mea menire.

Şi-mi sunt crengile aplecate
La furtuni şi negri nori
Şi mă dor când peste noapte
Se aşază aspre ploi.

Sunt cireşul care-şi plânge
Frumuseţea ce-a trecut
Şi aşteaptă primăvara
Să o ia de la-nceput.

Să-nflorească floare aleasă
Şi s- aştern bătut de vânt,
O ninsoare de petale
Mângâind al meu pământ.

Şi-n îmbrăţişarea caldă
Ce o fac cu-al meu veşmânt
Să-mi simt moşii şi strămoşii
Îngropaţi în lutul sfânt.

Să dau sfântă sărutare
Ca un cer de ploi răsfrânt
Căci îmi trag dorul şi seva
De la cei ce nu mai sunt!
Angelina Nadejde