Arhivele lunare: Iulie 2013

Eu te iubesc femeie…

Standard

Cum blânda dimineaţă

Îşi flutură iubirea

Peste copaci în floare,

Cum păsări cântă-n codru

De dragul primăverii,

Eu cânt iubirea-n taină

De dragul tău femeie!

Prin vene-mi curge  lavă

Cu muzica dorinţei,

În suflet ard în torţe

Nemuritoare patimi

Şi râd de fericire,

De tine, ochii lacomi.

 

Eu te iubesc femeie,eu

Până şi gându-n noapte

Ţi-l mângâi în tăcere

Să nu stârnesc izvoare

Neliniştite-n tine.

Să nu-ţi cuprindă  visul

Străine năluciri

Să tulbure fiinţa

Şi-n somn, să mai suspini.

De-ar fi s-o faci vreodată

Să fie doar, de… dor,

Ascuns adânc în suflet,

De mine, până mor.

 

Eu te iubesc femeieElena Iwanowa

Ca ploaia cea de vară

Pe care eu, pământ,

Cu sete o aştept,

Să-mi răcoreşti ardoarea

Ce-o am când nu-s cu tine,

Să fericeşti ţărâna,

Din care sunt făcut.

De n-ai fi fost, femeie,

Te-aş fi zidit din mine

Din inimă-scânteie,

Cu lacrimă şi lut,

Dând viaţa mea, tribut.

Versuri: Angelina Nadejde

Anunțuri

Eu te-am iertat !

Standard

 

 

Cum să-ți explic: „Eu nu te mai iubesc?” –versuri Marian Burtoi

Cum să-ți explic: „Eu nu te mai iubesc,
Căci nu-ți mai văd în ochi sclipiri de stea?” s
Nu despre asta îți mărturisesc
Privirea mea în gol, tăcerea mea?

Absența mea din întâmplări în doi,
Doar umbra ta pe umărul meu stâng,
Și depărtări născute între noi,
Pe care nu mai lupt să le infrâng?

Curând, în zori, când visele apun,
Și-n roua rece va cădea o stea,
Am să mă pierd, tăcut, fără să spun,
Ce las în urmă, ce-i în fața mea …

Știu că plecând, un dor am să rănesc,
Lăsând răspuns tăcerea cea mai grea,
Și numai mie-mi spun: „N-o mai iubesc,
Căci nu-i mai văd în ochi sclipiri de stea … “

Replica „ Eu te-am iertat” – Angelina Nadejde

Cum să-ţi mai spun că rătăcesc de dors2
Când asfinţituri trec fără de tine
Mă chinui cu tăceri de mă-nfior
Şi port al meu mormânt săpat în mine.

Sunt umbra celei ce am fost cândva
Iubită, adorată, mândră-n toate
Nu-i vina mea că azi vrei altceva…
Sclipiri în ochi ?De tine-s îngropate!

Am strălucit cât timp tu m-ai iubit
Dar depărtări tăcute te-au furat
Te las să pleci de vină absolvit
Şi pentru totdeauna… te-am iertat!

Umbrele morţii

Standard

Aceasta poezie a fost scrisa in memoria victimelor tragediei din Muntenegru . Dumnezeu sa-i ierte!

Ameninţă moartea şi seceră vieţi

Flămândă de trupuri în plină rodire,

Privim către dânsa cu ochi de asceţi

Şi crucile-mbracă în alb cimitire.

 

Îşi caută prada în tot şi în toate,

Ne cerne prin sită şi schimbă destine,

Stau clipe de viaţă de cer agăţate

Şi umbre tăcute păşesc prin ruine.

 

Se-ntunecă cerul de-atâta durere

Iar îngerii plâng pe umeri străini,

Cerşindu-Ţi speranţe, urcuş spre înviere

Tu, Doamne ne iartă, nespusele vini!    

versuri : Angelina Nădejde