Arhivele lunare: Ianuarie 2014

Mamă, înger de lumină

Standard

Când m-ai adus luminii, măicuţa mea iubităCharles West Cope
Din trupul tău durut, necopt încă de viaţă,
M-ai învelit în roua de floare îmbobocită
Ce caută-n zăpezi fărâme de speranţă.

Şi m-ai primit la tine ca pe o primăvară
Venită prea devreme, dar totuşi mult dorită,
Erai copil ce poartă prin vremuri o povară
Din dragoste curată… cu viaţă-împărtăşită.

Ca pe un fulg de nea mă legănai uşor
Şi îţi părea că ţii în braţe universul,
În cântecul iubirii de somn izvorâtor
Eu cred măicuţa mea c-ai presărat şi versul.

În nopţile în care de boală mă vegheai,
Erai un rug aprins, un viu liturghier,
Din sufletul mâhnit tu mirul picurai
Şi îmi spălai obrajii în lacrimă de înger.

Azi răscolind trăiri ce ar mai fi de spus?
Rămân în urmă toate… durerile şi anii,
M-ai dăruit luminii şi te iubesc nespus,
Sărut mâinile tale şi sufletu-n litanii.

Versuri: Angelina Nădejde

pictura: Charles West Cope (1811 – 1890)

Anunțuri

Dacă…

Standard

Doamne,
dacă aş mai trăi o viaţă,daca
n-aş pierde nici o zi în care să nu mă bucur de copilărie.
N-aş adormi
fără îmbrăţişarea îngerului
cu chip de mamă şi povestea
ei de seară.
Aş creşte şi aş înflori doar pentru cine merită
să înfloresc.
Aş implora inima să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,vorbe sau chiar tăceri;
şi atunci rănită nu va mai avea putere
să iubească.
Ochilor le-aş porunci să-şi zidească lacrimile
de suferinţă,
iar eu îi voi spăla cu bucuria de pe chipurile
oamenilor buni.
Mâinilor,  să dăruie mângâiere
şi să ridice pe cel căzut.
Sufletului i-aş cere  smerenie
căci de aici vin toate;
dragostea, bunătatea şi începutul înţelepciunii.

versuri: Angelina Nădejde

Vindecare – versuri Angelina Nădejde

Standard

Ascunde-mă în tine în recea dimineaţăvindecare

Când ploile de gânduri mă-nvăluie şi dor,

Pictează-mi răsărituri să-mi fluture prin ceaţă

Eu sufletul aştern să-l faci cvadricolor.

 

Să-i pui roşu ca focul să îmi arăţi iubirea

Speranţele în tine cu verdele din frunză,

Cu-al cerului albastru pictează-i nemurirea

Iar liniştea în galben aşterne-o ca pe panză.

 

Şi pune violetul din liliac pe pleoape,

Din nuferi fură albul şi zugraveşte-mi pace,

Izvoare de lumină fă  inima să sape,

Îmbracă-mă-n dorinţa ce-atât de mult îţi place.

 

Şi dacă nici aşa tristeţile nu-mi pleacă

Zideşte-mă în tine, eu jertfa, tu altar,

Voi arde înăuntru, scântei să mă desfacă

Şi tot ce mă frământă să mistuim în jar.

 

Cenuşa ce rămâne s-o aruncăm în mare

Să spele rămaşiţe de lacrimă de stea

Şi să le pierdem urma în valuri dansatoare,

Să uit când al meu suflet, rănit, agoniza…

 

 

La bădiţa Ion Creangă

Standard

Se umblă cu uratul, bădie ieşi afară, bojdeuca 2
Vin îngerii în cete lumină să-ţi aducă 
Deschide-le portiţa ca-n vremi de-odinioară 
Şi spune-le poveşti pe prispă, la bojdeucă.

Răsună valea toată de zurgălăi şi bice, 
Căpriţe şi căiuţi au împânzit Ţicăul, 
Jienii şi ursarii au început să strige 
Cu datini din străbuni vin să alunge răul.

Sosit-au urători tocmai din dealul Bucium, 
Stau în cerdacul casei, trăistuţele li-s pline, 
E noapte, e târziu şi-s obosiţi de drum, 
Dar n-au uitat bădiţă să treacă pe la ţine.

Din an în an se-opresc la casa cu-amintiri 
Unde săpată-n ziduri e umbra dumitale, 
Aici,  bădie dragă, ai îngropat trăiri, 
Cu fratele Mihai, în nopţi patriarhale.

Noi regăsim în ea, copilăria noastră, 
Profunde rădăcini au împânzit şi dor… 
Azi lampa este stinsă, nu-i nimeni la fereastră 
Doar cetele de îngeri ce-aşteaptă în pridvor!

Versuri: Angelina Nădejde


La 31 decembrie 1889, în urmă cu 124 de ani în timp ce urătorii mergeau din casă în casă, la Bojdeuca din Ţicău,Ion Creangă părăsea această lume. A fost înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iaşi.